Și tu ai spus că e TIMID?

Așa spuneau cei apropiați lui de fiecare dată când copilului îi era greu să se deschidă față de cei cu care interacționa.

E timid.

....

SUNT timid.

Dacă cei care mă iubesc spun acest lucru despre mine, înseamnă că așa este.

Așa gândea copilul de fiecare dată când cei apropiați îi aminteau de eticheta pe care o purta cu greutate, cu resemnare, fiind convins că nu poate face nimic să schimbe felul în care se simte, tocmai pentru că AȘA ESTE EL.

Etichetarea unui copil ca fiind timid poate avea consecințe negative pentru stima de sine a acestuia, dar și în ceea ce privește modul în care este perceput de ceilalți. Acestă etichetare poate crea așteptări reduse sau stereotipuri în jurul comportamentului său. Un copil care știe că este timid, se va purta ca atare. Șansele sunt crescute să nu ia inițiativa în relațiile cu ceilalți copii, să nu își spună cu ușurință punctul de vedere, să nu își ia apărarea dacă e cazul și îi va fi foarte greu să fie asertiv.

În loc să folosești termenul "timid", poți alege să descrii comportamentul specific al copilului în situațiile relevante și să îți concentrezi eforturile pe încurajarea și susținerea lui în dezvoltarea abilităților sociale și emoționale necesare pentru a face față lumii din jurul său.