TU ȘTII CUM E!
CÂT DE MULT POȚI SĂ MĂ ENERVEZI! strigă mama, înfigându-și mâinile în părul fetiței ei.
O smucitura scurtă, probabil dureroasă mai mult emoțional decât fizic, o făcu pe fetița de nici șapte anișori să izbucnească în plâns. Strânse și mai tare ursulețul în brațe, tremurând, ca și cum l-ar proteja și pe el de o eventuală suferință. Nu știa dacă ceea ce făcut e atât de grav încât să merite să fie lovită. Și știa, de la mama ei, din teorie...că nimeni, niciodată, sub niciun motiv, nu trebuie să fie lovit. Și ce știa, și ce se întâmpla în realitate, din când în când atunci când mama ei se enerva foarte tare...se băteau cap în cap.
După momentul instant de explozie, furia necontrolată a mamei fu înlocuită de remușcare.
Cu ochii înlăcrimați și sufletul greu, mama se așeză în genunchi în fața fetiței:
- Iartă-mă, iubita mea, iartă-mă. Nu trebuia să te trag de păr, am fost atât de nervoasă și nu am știut cum să îmi controlez furia...îmi pare rău. Știi...și eu, când eram mică, eram lovită și atunci...asta fac și eu atunci când nu reușesc să îmi controlez emoțiile...dar promit că fac eforturi să învăț cum să nu mai fac asta....
- Te iert, mami...
Dar remușcarea era mai mare și creștea pe măsură ce fetița își arăta bunăvoința și o îmbrățișa, iertând-o cu adevărat.
- Trage-mă și tu de păr, spuse deodată mama, simțind cumva, nevoia să sufere și ea la fel de tare cum o făcuse să sufere pe fetița ei, sperând că o durere fizică ar putea diminua durerea sufletească. Știa că nu e cea mai bună idee, dar a simțit să spună asta și a spus.
- Mami, nu vreau să fac asta. TU ȘTII deja CUM E.
Aceasta este o întâmplare reală, la care am asistat în timp ce sufletul meu se făcea bucăți. Am regăsit în ea atâția părinți și atâția copii...Dar mă bucură totuși faptul că pe zi ce trece devenim mai conștienți de cât de multe lucruri învățăm de la cei mai buni profesori ai noștri, de cât de mult îi iubim și cât de mult dorim să devenim mai buni pentru ei. Copiii noștri merită să fim suficient de puternici încât să rupem lanțurile reacțiilor toxice pe care le-am păstrat, fără să vrem...
Primul pas și cel mai important e să conștientizăm importanța ruperii acestor lanțuri. Tocmai pentru că NOI ȘTIM CUM E.
Urmărește-ne
contact@lion-training.ro
București